YOUng Steps in Kenya – Jurnal de toamnă

sau despre provocări noi, colaborări noi, locuri uitate de lume, o fântână construită, o bibliotecă care a luat viață, o operație care va schimba cel puțin două vieți, cărți, studii, destine, case și multe alte lucruri care iau formă 😊

Este a cincea oară când mă întorc din Kenya, și realizez cu emoție că de data aceasta nu mai pot numi ‘reportajul’ meu despre lucrurile care s-au întâmplat acolo “Jurnal de Madago” – pentru că nu mai lucrăm doar cu Școala Madago. Am reușit ceva ce în urmă cu doi ani părea aproape imposibil – am extins parteneriatul nostru cu Școala Primară Muhaka din Kwale, ci cu Școala Primară Rahai, din Taita Hills.

Vizita mea în Kenya de data aceasta a fost scurtă și foarte obositoare – nivelul de oboseală este însă direct proporțional cu ce am reușit să facem.

Cu cât vizitez mai des Kenya, cu atât mai mult mă adâncesc în viețile oamenilor, poveștile descoperite sunt cu atât mai neașteptate, uneori dureroase. Legătura cu oamenii devine mai personală, și nu doar pentru mine. Am primit astăzi un mesaj care îmi spune: „Your absence is too sound“ – și înțeleg de fapt ce se află în spatele acestor cuvinte – devine din ce în ce mai evident că YOUng Steps Kenya chiar reușește să schimbe vieți și chiar reușește să dea speranță.

Lumea se schimbă și în Kenya – rapid și nu neapărat mereu în bine, mai ales pentru copii. Pe lângă problemele tipice sărăciei, pe care le știm deja, influența turismului și a accesului la Social Media se resimt puternic la școlile de pe coastă. Consum de droguri, turism sexual, copiii devin adesea bunuri ‘de consum’ și victime ale unui cerc vicios greu de rupt oriunde, dar aproape imposibil de întrerupt aici. Profesorii încearcă să contracareze, dar adesea foamea este motivatorul mai puternic, și banii turiștilor ‘mzungu’ până la urmă au întâietate. Dependență periculoasă, care se răspândește rapid. Și o nouă provocare pe care YOUng Steps Kenya își propune să o abordeze în următoarea perioadă. Cum? Prin consultanți locali care sunt experți în aceste probleme, și prin construirea unui centru comunitar pentru copii și femei – care pe lângă spațiul de ‘siguranță’ va urma să fie și un centru de resurse, de informare, de organizare și, la final, un centru de activități generatoare de surse de venit făcute de comunitate pentru comunitate. Dar despre asta vom vorbi mai târziu.

Așadar, ce am făcut în Kenya în noiembrie 2025?

La Madago am finalizat în sfârșit bucătăria școlii și echiparea cabinetului medical. Am inițiat un sistem de ‘meditații’ gratuite pentru copiii cu risc de abandon școlar ridicat datorită performanțelor slabe. Și avem rezultate bune 😊.

Am început discuții cu doi consultanți pe probleme de sănătate sexuală, consum de droguri, dezvoltare personală, relaționarea cu familia și alte teme de interes pentru copiii de aici.

Joseph, unul din elevii din programul de sponsorizare, a primit o șansă unică – familia lui a primit toate materialele necesare pentru a-și construi o nouă colibă… cea veche este într-o stare greu de descris.

Mama lui Joseph, Kawira, urmează să nască și a primit tot ceea ce este necesar pentru naștere și lunile de după. Și consultanță medicală pentru a evita alte sarcini pe viitor.

Sadik, vedeta școlii când vine vorba de fotbal, a primit mult-râvniții papuci noi și o minge despre care mi-a spus: “Pe asta nu o duc la antrenamente, o să mă joc doar eu cu ea!”. Privirea lui văzând papucii și mingea a fost ‘priceless’.

Fiica învățătoarei Madam Mildred – Maliah – a primit dispozitivul atât de necesar pentru a-i combate malnutriția severă de care suferă datorită Sindromului Down – va fi operată în curând, tot cu sprijinul nostru 😊.

Joy, fiica directoarei adjuncte, își continuă studiile de medicină, îmi scrie scrisori lunar. Învață bine și a început să creadă în visul ei! Și-l va împlini curând.

La Rahai am ajuns deoarece ghidul nostru din prima excursie în Kenya, Evans, un bunic cu mulți nepoți și aproape 70 de ani, m-a rugat de multe ori să vizitez școala din satul lui. Drumul a fost greu, și cred pe bună dreptate prima frază care mi s-a spus când am ajuns acolo: “You are the first white person in history to have ever reached this village.”. A fost eveniment mare – ca la sat, au venit toți, inclusiv popa… ne-am strâns în școală, am povestit… aici problemele sunt mai simple decât la școlile de pe coastă. Nevoile sunt mai de bază, școala are nevoie de atât de multă intervenție, încât nici nu ai ști de unde să începi.

Așa că Rahai a primit deocamdată lucrurile de care avea cea mai multă nevoie. Pentru cei 70 de elevi ai școlii are acum caiete, toate rechizitele posibile, blocuri de desen, acuarele, whiteboards, mingi și echipamente sportive, cărți de povești, culegeri… și, foarte important, sprijin pentru fete pe perioada menstruală.

Mi-au scris ieri un mesaj și au spus că s-a rugat tot satul la slujba de duminică pentru mine. Și îi cred! Din nou, pentru că au nevoie!

Școala Muhaka a fost surpriza plăcută a vizitei mele în Kenya de data aceasta. Extrem de bine pusă la punct pentru situația economică în care este – se cunoaște că omul sfințește locul, și se vede că aici partea administrativă merge bine. Nu au multe, dar știu să facă Rai din ce au!

Așa că Muhaka a câștigat de data aceasta, pe lângă mici intervenții, două lucruri foarte valoroase – o fântână (la care încă se lucrează) și o mică bibliotecă cu 80 de titluri de care să se bucure elevii în anul școlar care urmează.

Las mărturie câteva poze și, nu în ultimul rând, vă mulțumesc pentru sprijinul vostru! Încep și eu să înțeleg că înseamnă mult mai mult decât vedem noi! Anul viitor avem planuri mărețe. Și, cum am reușit până acum, vom reuși și de acum înainte!